Creativitatea scăpată de sub control, eficiența prost înțeleasă
Impresii din interiorul sectorului IT
Poți să ai încredere în inovație?
După ceva timp petrecut în sectorul cel mai inovator al economiei românești, pot spune un răspicat: Nu! De altfel, aș fi răspuns la fel și înainte să devin parte din această breaslă virtuală, însă am ales să investesc ceva ani pentru a mă lăsa convins că sunt eu luddit, bătut în cap ori, mai rău, lipsit de imaginație. Așadar, această concluzie are note atât dulci, cât și amare: nu am arătat cu degetul de pe margine, am ales să aflu pe propria piele cât de puțin diferit stau lucrurile văzute din interior.
Inovația, la fel ca dragostea, înseamnă altceva atunci când este formulată ca idee platonică: acesta este modul cel mai simplu pentru a explica eroarea care stă la baza modului înșelător prin care se vinde sectorul IT în general, nu doar la noi. E ca și cum aș da un anunț în ziar că îmi doresc o relație pură, bazată pe epistole, discuții despre idei și o comuniune a sufletelor; însă de fapt caut un mod de a fi băgat în seamă, de a primi cadouri și onoruri pe care nu le merit neapărat (sau nu în totalitate). Dacă ai crezut că o să fie o analogie despre Tinder, îmi pare rău că te-am dezamăgit.
Sectorul IT nu își propune să facă rău nimănui, însă nici nu și-a setat ca obiectiv realist să facă bine omenirii. Din păcate, acesta se folosește de inovație pentru a-și umple propriile buzunare: cele mai originale idei sunt deseori contorsionate până când pot genera cea mai mare cantitate de profit posibilă. Desigur, veți spune, la fel ca și industria farmaceutică, sectorul energetic sau cel auto.
Exact la fel! Dar eu nu știam asta atunci când am decis să devin parte din această latură cam întunecată a economiei: căci dacă știu ceva acum, când încep să îmi caut un nou job, este faptul că am mai adăugat un domeniu pe lista mea neagră:
PharmaOil&GasBig Tobacco(aș lucra în schimb pentru un producător mic de produse artizanale cu tutun pentru că iubesc trabucurile)AutoIT
Am ales să ofer acel benefit of the doubt unei industrii care investește cantități impresionante de energie nu doar în activități de lobby tradițional, ci și în lobby generalizat, îndreptat către toți consumatorii. Sectorul IT are acel tupeu nemaivăzut de câteva generații prin care încearcă să privatizeze ideile platonice pe persoană juridică. Dar dragostea neplatonică este, așa cum știm cu toții, complet altceva decât idealul visat.
Locul unde merg managerii să moară
În mod paradoxal, lucrurile menționate mai sus nu provin atât din calitatea îndoielnică a personalului, cât din lipsa de calitate a managementului. Știu că există acea idee preconcepută conform căreia managementul românesc este net inferior celui neromânesc (chiar în cadrul aceleiași firme), însă în sectorul IT acest lucru nu este adevărat. La fel cum nu este adevărată nici afirmația contrară.
Sectorul IT este liderofag: dați-mi un exemplu de lider format în sectorul IT și care apoi a putut să devină tot mai apreciat când a schimbat domeniul. Aștept!
Nu merge cu suspecții de serviciu — știu că vă gândiți la Musk, Jobs sau Gates. E nevoie de un studiu de caz mult mai evident, cineva care a reușit să treacă prin transferul complet în afara Breslei și nu s-a mai întors acolo. De preferat, acea persoană ar trebui să nu fie un fondator de companie, căci managementul real presupune o separare afectivă între individ și companie.
Da, și eu cred că există exemple de care nu știu momentan: însă lucrurile în starea lor naturală de agregare stau altfel. Sectorul IT trăiește cu iluzia că de fapt și de drept nu este nevoie de administratori, de lideri, de persoane care se ocupă cu gestiunea resurselor, banilor și a altor valori (i)mobiliare. În adâncul sufletului, Breasla știe că mai devreme sau mai târziu va reuși să automatizeze totul.
Permiteți-mi o scurtă pauză de râs!
ROFL, cum scriam noi, bătrânii, pe vremuri (adică acum 20 de ani) pe Mess. Dincolo de râsul copios găsim însă niște realități triste: cei care suferă cel mai mult de pe urma managementului defectuos din sectorul IT sunt chiar managerii. Cei care își doresc să se specializeze în această direcție nu primesc (decât în mod excepțional) susținerea și informațiile necesare. Iar cei care vor să vină din afara domeniului pentru a-și rotunji experiența profesională (și eventual veniturile) nu găsesc mare lucru din ceea ce se așteaptă să vadă conform publicității pe care și-o face sectorul IT.
Da, există cărți despre cum au reușit oameni tehnici să devină manageri, am încercat și eu să citesc una, dar nu am rezistat până la final. Mi se pare că după un stagiu în eșalonul de management al unei companii de IT nu te specializezi fu adevărat decât pentru o singură poziție: speaker motivațional. Este o evoluție care seamănă cu modul cum visam unii sau alții că poate să schimbe Bitcoin lumea și ce a devenit acesta până la urmă. Nu pot să nu realizez că unii încă mai speră. Și poate că e o problemă legată de așteptările prea mari pe care le setează sectorul IT tot timpul.
Modul cum te vinzi îmi spune cine ești
Am citit pe vremuri un articol care m-a marcat: o persoană care lucra în zona de management al resurselor umane de la BP (British Petroleum) spunea că nu există diferențe atât de mari între marketing și resurse umane pe cât se crede. Îmi pare rău că nu mi-am notat nici numele persoanei, nici numărul revistei în care am citit (da, era o revistă clasică). Știu doar că era vorba de Personnel Today. Să zicem că nu sunteți de acord: strategia de marketing e făcută până la urmă de experți în marketing, iar cea de HR de oameni din HR, ce treabă are una cu alta?
Păi e simplu: nu numai că în ambele cazuri vei avea strategii care sunt implementate de angajați, deci de resurse umane. Însă nu îți permiți ca o firmă serioasă să spui una la televizor și alta în comunicările interne. Deci, până la urmă, marketingul și HR-ul se iau de mână tot timpul și vorbesc ba cu clienții, ba cu angajații. Din acest motiv, la un moment dat, mesajele pentru ambele audiențe se vor alinia între ele în mod natural. Ceea ce ne aduce iar la IT.
Una dintre promisiunile fundamentale ale IT-ului este că va spori mereu eficiența. Nu eficacitatea! În cel mai bun caz, cei care spun “eficiență” se referă la un hibrid care include și “eficacitate”. În alte cazuri, eficacitatea este inclusă doar în clauzele scrise cu font ilizibil.
Așa ajungem la păcatul fundamental al Breslei: faptul că deturnează creativitatea propriilor angajați înspre găsirea de soluții tot mai eficiente, în defavoarea altor criterii la fel de importante. Iar eficiența este definită în mod implicit ca fiind profitabilitate, nu eficacitate. Dacă ar crede că marketingul și HR-ul merg mână în mână, campionii sectorului IT ar avea curajul să recunoască faptul că întreaga lor energie este subordonată generării de profituri tot mai mari: atât pentru ei, cât și pentru clienții lor. Dar mai ales pentru ei.
Sau ai vedea un efort concertat de a investi masiv în resurse de îmbunătățire a proceselor de dezvoltare de software. În schimb, este posibil ca în viitorul apropiat să se transfere task-uri de scriere de cod către instanțe de inteligență artificială. Iar oamenii vor fi cei care for verifica standardele de calitate ale eforturilor acesteia.
Din păcate, angajații din domeniul IT sunt unii dintre cei mai inteligenți, creativi și vizionari, dar și cei mai superficiali profesioniști pe care i-am văzut vreodată adunați laolaltă. Dacă această postare ar veni din răutate, aș fi dat din casă exemple multiple fără nici o reținere; iar cei care poate se simt atacați ar roși (sper) măcar de complezență (dacă nu din cauza propriilor acțiuni, măcar pentru că știu că nu spun baliverne).
Dar această postare nu este un tell all — pentru o colecție de povești șocante, haioase și pline de dezamăgire aștept și eu un book deal (care nu va veni, căci m-aș lua de o parte din publicul care mai dă bani pe cărți). Ca să nu mai vorbim că lucrurile pe care le scriu aici nu sunt doar lipsite de originalitate: ele sunt trăite la ordinea zilei din Cluj-Napoca până în San Francisco și peste tot unde există pretenții de hub de dezvoltare IT. Din fericire există întotdeauna un nou sprint, un nou început, o nouă șansă de a îndrepta toate greșelile și de a îndeplini toate așteptările acumulate de-a lungul timpului.