De ce nu pot să am lucruri frumoase
Recenzie lirică de local
Am fost din nou la Jo's Taste și m-au dat pe spate (din nou). Am luat de data asta un sandwich cu falafel, pe care l-am mâncat pe o bancă, lângă Coresi Mall: a fost ca și cum aș fi intrat într-o încăpere cu arome orientale, cu mirosuri fine și discrete, însă așezate unul peste celălalt într-o orgie senzorială care aproape mi-a ars o siguranță. Am realizat încă o dată că sunt un om nerafinat, cu gusturi simple, obișnuit prea mult cu rutina vieții.
Nu am pozat sandwich-ul meu pentru că i-aș fi făcut un deserviciu. Nici măcar nu vă recomand să vă luați același lucru. Important e doar, dacă ajungeți în Brașov, să dați o raită pe acolo.
Atmosfera e una prietenoasă, ca și cum ai fi în bucătăria cuiva. Dacă nu te grăbești, poți pune întrebări, poți decide pe îndelete ce ai vrea să guști. Există uneori opțiuni pe care nu le găsești nici online, nici în vitrina de la intrare. Cine întreabă, câștigă!
Cât așteptam să îmi prepare fiul proprietarei sandwich-ul a venit o fetiță care părea client fidel. A comandat doar o lipie la 3 lei, atât avea la ea (6 monede de 50 de bani). Însă lipia a ieșit proaspătă din cuptor, încă umflată de la căldură. Cel mai ieftin lux cotidian pe care l-am văzut vreodată!
Revenind la sandwich: pe lângă aromele prea complexe pentru papilele mele, separat am primit și humus. În The Bear poți vedea cum se bagă sandwich-ul italian în sos. La Brașov poți băga sandwich-ul cu falafel în humus proaspăt și cremos. Al naibii de bun! (În această publicație nu se înjură.)
Jumătate din timp l-am privit pe băiat cum presa pe deasupra sandwich-ul cu o oală în timp ce îl rumenea pe dedesubt într-o tigaie. Sigur, ar fi putut să folosească o presă din aceea de care se găsește la toate șaormeriile, însă recomand oricând procesul lent. Forma sandwich-ului și textura la exterior au fost altceva.
Am mai luat și patru fatayer, doi cu spanac și rodie, doi cu măsline și semințe baraka. Am o slăbiciune pentru toate formele pe care le ia ideea de “colțunaș”, depinzând de cultura locală. În acest caz, spre deosebire de sandwich, ineditul a venit din combinațiile noi de ingrediente: în timp ce le mâncam realizam că e prima dată când mă bucur de așa ceva.
Dacă nu mă înșel, Jo's Taste a început ca brutărie, pentru a se extinde încet înspre un început de restaurant. Spațiul e același ca acum câțiva ani, însă comenzile online conferă viață unui restaurant aproape virtual. Proprietara a lăsat să se înțeleagă cât am povestit că visează la un restaurant în toată regula.
Atmosfera este cu adevărat relaxată. Fetița care își aștepta lipia a ridicat la un moment dat un capac de sticlă și a luat o curmală umplută. Am realizat că știa foarte bine ce face, însă nu am reacționat defel. Rostul mâncării bune este să fie savurată și atât!
Aș vrea să mănânc ceva bun măcar o dată pe săptămână. Înainte de pandemie reușisem să îmi educ rutina cotidiană să includă mult mai frecvent ieșiri în oraș. Poate dacă vreodată îmi ies planurile, și îmi deschid și eu un local, o să simt că merit să mă răsfăț mai des. Sau deloc!