13 ianuarie 2024: Am ascultat la prânz emisiunea lui Cătălin Striblea la Europa FM. Mă întreb de fiecare dată cum poate acesta să își păstreze calmul, respectul și diplomația. De exemplu, spre finalul emisiunii, un domn a zis ca Bechtel a luat bani și nu a făcut nici un metru de autostradă (spre deosebire de Mandachi, zicea el). Dacă aș fi fost moderatorul emisiunii l-aș fi înjurat de mamă și nu l-aș fi scos dintr-una decât ca să îl bag în alta. Dacă nu ai putea să mergi chiar și azi pe bucata de autostradă construită de Bechtel, aș putea înțelege de unde vine confuzia. Dar acest domn probabil că nu deține mașină sau nu a ajuns niciodată în Ardeal. De altfel, mi-a adus aminte de toți cei care au ceva cu maghiarii, dar nu au trecut niciodată Carpații, fie de la est la vest, fie de la sud la nord.
Însă cel mai interesant a fost un domn care se simțea jignit că a fost făcut (indirect) extremist. A recunoscut că a participat la protestele de ieri de la București și a ținut să menționeze că moderatorul denumise partidul AUR, al cărui simpatizant a admis că este, și care a organizat protestul, un partid extremist. Acesta mi-a amintit de toate orgoliile rănite de după acea discuție nefericită între un arbitru român și colegii lui, când a spus cuvântul “negru” și a fost acuzat de rasism.
Ce nu înțeleg sunt oamenii care nu vor în ruptul capului să recunoască faptul că sunt rasiști, extremiști sau alte asemenea. Vreau să fiu clar când spun că eu însumi sunt toate acestea și că știu că și voi toți sunteți la fel. Asta nu este însă problema cea mai gravă, pentru că suntem oameni și nu avem cum să fim perfecți. Problema cea mai gravă este când nu recunoaștem: pentru că în acel moment începem să ne construim o imagine falsă despre noi înșine.
- Cum sunt eu rasist, măi Robert?, mă întrebi poate. Sunt un om credincios, încerc să îi respect pe toți cei din jur, am familie și încerc să fiu un om bun. Nu vreau să te jignesc, ce încerc să spun e că rasismul e o chestie pe care o avem în noi fără să vrem. Nu e vina noastră, nu e nici vina părinților sau bunicilor noștri. Nu e o problemă strict americană, sud-africană sau germană. Este o eroare umană pe care o avem adânc înrădăcinat în noi și nu cred că o vom putea rezolva cu una cu două.
- Bine, să zicem, fie cum spui tu. Dar extremist? De ce? Pentru că îmi iubesc țara, pentru că vreau să le fie mai bine copiilor mei decât mie? Ce e extremist în asta? Atâta timp cât folosești metode non-violente pentru a îți manifesta iubirea, nu trebuie să purtăm această discuție. Dar atunci când jignești, ameninți, folosești violența sau propagi instigații la violență, ești extremist. Da, nu contează de care parte a baricadei ești: fie că strigi Puie Monta (cazul meu), fie că scandezi Tăriceanu șobolanul (cazul meu), fie că elogiezi în cor PSD Ciuma Roșie (tot cazul meu), ești extremist. Dacă dai in alții, și nu e legitimă apărare, fie că ești protestatar sau jandarm, ești extremist. Dacă scuipi sau arunci cu tot felul de substanțe în politicieni, dacă hărțuiești oameni pe Facebook prin comentarii dure, dacă predici în biserică despre “trădători de neam”, ești extremist.
- Și atunci, ce instrumente ne mai rămân la dispoziție, și nu zi votul. Există o grămadă de metode non-violente prin care să ne exprimăm sentimentele, părerile și convingerile fără să cădem în plasa extremismului. Dacă nu îți place cum merge treaba la tine în localitate, poți să îi spui primarului în față ce te deranjează. Cu toții știm nu doar cine e primar la noi acasă, dar și ne vedem cu ei pe stradă tot timpul și îi salutăm cu respect în timp ce în gând îi înjurăm. De ce nu crezi că ai dreptul, de oricâte ori simți nevoia, să mergi direct la el sau ea, pe stradă, din senin, și să îi întrebi: când o să terminați cu asfaltarea? Cum e posibil să aveți trei mașini și cinci case după două mandate și noi nu avem canalizare și gaz în sat? Sau cum a făcut cineva pe avionul de la București la Cluj: domnule Bode, cum vă permiteți să spuneți că sunteți doctor în cine știe ce a studiat el, dar de fapt ați plagiat?
Știți ce a răspuns Bode: nimic, pentru că nu a crezut că un nimeni va avea curajul să îl ia la întrebări. Văd oameni mai tineri decât mine (vezi link la final) luând în mod retoric la întrebări instituții internaționale, organizații fără nume și prenume, însă la finalul frazei vorbesc tot despre viața din propria bătătură. Ce văd acolo, în spatele discursului fără pauze pentru ca să audă și altceva decât propria voce, e lașitate. E mai ușor să îl tragi la răspundere pe Soroș decât pe primarul satului tău. E mai simplu să îi înjuri pe guvernanți decât să mergi în audiență la prefectul din județul tău.
Suntem cu toții extremiști pentru că suntem cu toții oameni; cu toții vrem să dăm cu pumnul în masă și lucrurile să se rezolve de la sine; imediat ce ridicăm puțin vocea, deodată să se facă liniște în jurul nostru. Dacă așa ar funcționa lucrurile, atunci lumea asta ar deveni un concurs cine urlă mai tare și cine are pumnul mai mare. Însă schimbarea reală nu s-a făcut niciodată cu sabia, ci cu răbdare, cu curaj și cu implicare. Cine scoate sabia, să nu zică că nu e extremist.
Link: https://www.facebook.com/share/v/1Ui7yujL7v/
