Noua zi națională

Un august final de vară

Dacă ar fi să ne putem alege luna ideală în care să sărbătorim ziua națională, oare ar fi vreo candidată mai bună decât luna august? Ziua națională în mijlocul sezonului concediilor ar deveni o sărbătoare relaxată, dar și prelungită. Desigur, avem amintirea încă vie a vechilor sărbători de 23 august, dar oare nu putem să luăm ce era mai bun de acolo, adică luna?

August nu e doar luna concediilor: culesul fructelor e în toi, deși încă nu s-au pârguit strugurii. Este așadar de muncă, dar distracția se menține încă în limite rezonabile. Puii de barză au crescut și ei, dar încă nu sunt gata pentru lungul zbor spre Africa. Deocamdată doar monopolizează cuibul.

În timp ce bărzoii moțăie mormăind că ei au făcut cuibul, românii din diaspora revin acasă într-un număr îndeajuns de mare pentru a revigora și cel mai amorțit târgușor. Revenirea lor de bunăvoie în fiecare an ar trebui să fie motivul cel mai important de sărbătoare pentru țara noastră. Ei sunt legați în mod vizibil de ceva concret, care îi aduce înapoi o dată pe an, ceva care le oferă și bucurii, dar și tristeți.

Amestecul acesta de dor și veselie ce cuprinde o mare parte dintre familiile române ar fi cel mai bun prilej pentru a serba împreună ziua națională. Data poate fi încă aleasă: undeva între 10 și 23 mai, pentru a ține aproape și traumele trecutului mai mult sau mai puțin apropiat, nu doar veselia revederii. Până în decembrie mai e încă mult, iar Ziua Unirii e doar amintirea unui obiectiv bifat ce astăzi nu mai stârnește nici o emoție în imaginația colectivă.