Trebuie să dărâmăm piramidele
De ce elitele trebuie să fie impecabile
Vreau să recunosc de la început faptul că nu cred în conceptul de “elită”: când eram copil am avut ocazia să văd cum se prăbușea fosta elită comunistă, cum se construia o nouă elită post-decembristă și cum s-au furișat la vârf o mulțime de impostori. Din acest motiv, în accepțiunea curentă din România, elitele au ca scop principal dobândirea de privilegii nemeritate, nu responsabilități suplimentare.
Altfel spus, atunci când îți structurezi societatea ca o piramidă vei descoperi cu timpul că piramida tinde să se inverseze. Într-o societate democratică nu e posibil să oprești oamenii din a încerca să ajungă cât mai repede la vârf; din acest motiv, vei fi prins pe nepregătite când aceștia se asociază pentru a se sprijini reciproc în acest sens (vezi exemplele fabricilor de diplome și al scandalurilor multiple de plagiat) sau când, o dată ajunși în vârf, se vor sprijini reciproc pentru a nu pierde privilegiile dobândite (vezi întreaga speță a beneficiilor excepționale ale magistraților din România).
În România, atât democrația, cât și meritocrația sunt în continuare înțelese dintr-o perspectivă nedemocratică și nemeritocratică (adică prin lentila regimului comunist de dinainte de 1989). Cu timpul am acceptat faptul că acest lucru este, până la urmă, normal și că va dura o perioadă lungă până ne vom reseta sistemul de valori. Acest lucru are de a face și cu faptul că, uitându-ne în afară, nu vedem un exemplu cu mult diferit.
Regimul Trump este, în acest sens, manifestarea cea mai vizibilă a idealului nedemocratic și nemeritocratic pe care îl promovează o parte a elitelor capitalismului american. Nu este altceva decât o tautologie să remarcăm faptul că punerea profitului în fața oricăror priorități colective va eroda toate sistemele de valori care încearcă să modereze tendințele autocratice (manifestarea cea mai concretă a lipsei de libertate și alegere). Discuția este complicată de faptul că limbajul “trădează”: un personaj ca și Donald Trump și-a construit campania electorală pe imaginea de reprezentant concomitent al poporului și al elitei antreprenoriale (sic!).
În interviul de mai jos, Victor Ilie ne arată printre altele cum a fost folosită industria de publicitate online pentru a influența alegători. Ceea ce m-a frapat cel mai mult este faptul că acești agenți ai unei puteri nefaste nu au fost obligați să găsească modalități inovatoare de a utiliza canalele legitime de distribuire de publicitate. Cu alte cuvinte, la fel ca și limbajul, tehnologia poate fi utilizată fără prea multe modificări atât în scopuri legitime, cât și în scopuri ilegitime.
Dacă acceptăm această premisă, atunci trebuie să recunoaștem că cei care dezvoltă soluții tehnologice inovatoare (cum ar fi inteligența artificială) nu vor livra un produs care să nu poată fi manipulat ulterior. Atunci când oricare dintre ei pretinde că ceea ce livrează va avea un beneficiu net asupra omenirii, trebuie să îi privim cu neîncredere. Chiar și atunci când admit că aceste soluții vor avea efecte mixte, nu ar trebui să credem că vor să recunoască întreg potențialul distructiv al produselor pe care le oferă. Dacă vreți să citiți o opinie mult mai informată în acest sens, vă recomand această postare a Luizei Vasiliu:
Trăim într-o lume în care conflictul dintre diferitele interpretări ale democrației, respectiv ale meritocrației, ne împinge tot mai mult către ape tulburi. Oamenii ca Victor Ilie ne arată prin exemplul personal că avem o șansă de a rămâne cu capul deasupra apei, chiar și ca simpli indivizi. Trebuie să ne unim în comunități care își propun să sprijine societatea în acest sens, așa cum este pagina Drepturi și strâmbe.
Luiza Vasiliu și Victor Ilie sunt pentru mine vârful de lance al jurnalismului de investigație din România în lupta cu dezinformarea care este propagată prin mijloace electronice. Cătălin Striblea și Radu Paraschivescu (prin proiectul lor numit Vorbitorincii) sunt reprezentanții vechii gărzi intelectuale pe care regimul comunist a încercat din răsputeri să și-o subordoneze. Întâlnirea dintre Victor Ilie și Cătălin Striblea ne arată că trecutul și prezentul pot și vor colabora pentru bine comun.